Întâlnirea 

          de Florina Vitiuc Caraivan

-Hei, tu ești?
Fata cea mai mică din clasă. Sărut'mâinile, dar știi că te-ai schimbat, în afară de inocența care ți se citește pe chip, te-ai făcut o adevărată doamnă, nu mai ești copilița pe care simțeam nevoia să o ocrotesc! Prea mult nu ai crescut! :)
-Bună, Mihai! Tu ai rămas același băiat dibaci în vorbe.
-Îți fac o mărturisire, te-am cautat pe Facebook, dar ai apărut foarte târziu, noroc că ți-ai păstrat și numele de fată că altfel nu te-aș fi găsit.
Știi, mi-e tare dor de noi, tânjesc după acele vremuri, am tânjit după cumințenia ta, nu ai vrut să mă vezi decât ca un frate, cât erai de mică știai să impui respect...
-Serios, tu un Casanova ai tânjit după cumințenia mea? Mă simt cum aș fi "Cumințenia pământului"
Ai grijă, sunt tare prețioasă! Dar acum cred că ești un adevărat familist..
- De când nu ne-am văzut, să fie 15 ani?
Nici nu știi draga mea fostă colegă ce poate fi în inima unui Casanova, că și el poate iubi curat, întotdeauna tu ai fugit de prea mult, iar eu nu m-am mulțumit cu puțin...
- Dar acum dragul meu fost coleg, avem exact ceea ce ne-am dorit.
La un moment dat, viața îți oferă destinul tău…care merită trăit cu cea mai mare bucurie.  Iar nouă nu ne-a oferit iluzii, ci ne-a umplut sufletul cu cea mai frumoasă realitate.