Muzica se naște din iubire 

               de Florina Vitiuc Caraivan

"Muzica se naște din iubire"
Își spusese într-o zi... pe proiectorul minții se desfășura parte din trecut. Nostalgia o transportase cu gândul departe, era tot în luna mai, la mansarda unei clădiri pe care au închiriat-o când s-au cunoscut, sau cum îi spunea ea, "locul de creație"... Cu ochii înlăcrimați de iluzii, își scoase violoncelul din cutie..." Hai, dă-mi dragostea înapoi". Voia să întoarcă, să oprească nisipul din clepsidra timpului și să-i aducă înapoi amintirile, fie ele și dureroase... El a învățat-o ce este muzica, cu fiecare atingere a lui, ea adaugă o notă în gamă, un ton pe partitură, degetele lui o mângâiau așa cum mânuia ea arcușul. Cânta așa cum iubea, pasiunea îi înflăcăra privirea, ochii ei se făceau ca jadul în lumina puternică a soarelui., în inima ei se adunau frumuseţea apusului şi explozia răsăritului înrămate în chipul lui.
Amintirile desculțe se apropiau de ea în tăcere, voiau din nou să fie trăite. Lacrimi nehotărâte se opresc în colțul ochiului..." Lașo! Cu un sărut rupt din flăcările iadului, ți-ai semnat sentința. Ai crezut că dragostea ta va dăinui în veci. Fii umbra trecută a ceea ce obișnuiai să fii odată."
In inima ei va exista întotdeauna un violoncel care va cânta iubirea. Din ea răzbat ca un noian al patimilor, vise si dorințe . Privirea ei rătăcea acum peste clipa neputinței, peste bezna întunericului din sufletul ei.
Într-o noapte au compus împreună simfonia fericirii creionată pe portativul inimii și tot într-o noapte....
Visele sunt date oricui vrea să le ia, dar iubirile rămân doar celor care știu să le păstreze.