Dansul

          de Florina Vitiuc Caraivan 

Erau obsedați să danseze în fața privitorilor. Dansau în ținute transparente, voiau ca privitorii să observe trăirile trupurilor și sa li se alăture prin simțuri. Așa știu ei să se iubească, prin dans, orice atingere a lor este un preludiu, fiecare dintre cei doi incearca sa il „aprindă” pe celălalt cu mângâieri devenite ritual. Se ating unul pe altul ca și cum mâine vor pleca undeva departe unul de celălalt și vor să memoreze fiecare netezire , fiecare cută a pielii... Se ating ca doi orbi care vor să-și inoculeze în minte forma corpului și caută o potrivire pentru dragoste. Dansează un dans care nu a fost  inventat încă,  este un dans fără reguli, fără așteptări, fără teamă, unii iar spune desfrâu, eu îi spun, pur și simplu Dans, dansul este o artă iar arta s-a născut din Dragoste... și dragostea în unitate cu păcatul naște pasiune. Un dans care trezește dumnezeul din tine, care nu cunoaște decât puritatea și libertatea de exprimare, dansul pentru ei este forma de venerare a vieții și a divinității .
… s-au posedat cu putere, alungând  tot răul toată durerea și gelozia și în acele momente doar ei doi erau pe pământ , el si cu ea, și tot ce conta era pasiunea lor, corpurile și sufletele lor erau prizonieri ai dansului. Eternitatea se reduce la momentul prezent și întreaga existență la contopire...