Ispita

de Florina Vitiuc Caraivan



Gândurile îmi râd în nas,
nu ai curaj să spui ce simți. 
Trupul își cere tributul pacatului, 
îmi răscolește fiecare nerv amorțit.
Sufletul stă într-un colț,
vorbindu-mi în tăcere.
Tu decizi!
Pustiul din mine strigă să fie umplut.
Dorul vrea să fie alinat
și patima stinsă.
Tremur sub focul încins al privirii.
Simțămintele curg din mine,
precum lava unui vulcan.
Vreau să apuc dragostea,
să trăiesc pasiunea.
Întind mâna și-o trag înapoi.
Oare demonii, știu ce-i iubirea?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog