De la tradiția cultelor religioase la credința în Dumnezeu 

A fi credincios lui Dumnezeu, nu înseamnă că trebuie să aparți unui cult...
In România copiii nu beneficiază de o educație religioasă egală din punct de vedere al cultelor, în școală se studiază mai mult tradiția ortodoxă, iar dacă urmezi studii de specialitate, la fel, înveți despre filosofia scrisă de oameni a unui cult specific facultăți pe care o urmezi.
Dumnezeu nu a creat mai multe culte, El vrea să crezi în El după puterea ta, după înțelepciunea ta.
Sunt din familie de ortodocși, botezat ortodox, am crezut copil fiind în tot ce spuneau bunicii , părinții, vecinii... Multe din obiceiurile ortodoxe neintelegandu-le, mă întrebam cum să mănânce morții mâncarea pe care le-o dai de pomană? Cum să îi faci casă mortului din pături? Toate acestea mi se păreau ridicole din copilărie... Când am crescut am început să cunosc preoți, până să stau de vorbă cu ei îmi era indusă ideea că preotul este egal cu perfecțiunea, divinitatea, este ceva sacru... Când i-am cunoscut mai bine am văzut niște oameni care merg la servici la fel ca polițiștii, funcționarii publici, doctorii, da ii pot asemăna și cu doctorii pentru că de multe ori influențează în bine și chiar salvează oameni care cred din tot sufletul în ei și poate mai puțin în puterea lui Dumnezeu, oameni care cred că prin preoți  poți ajunge la Dumnezeu și nu prin faptă și gând bun, chiar dacă salvarea le vine de la Dumnezeu, ei cred că preotul a făcut o minune, autosugestia rămâne un mod de a te vindeca. Sunt preoți între preoți, dar cred că cei care își dedică viața în slujba lui Dumnezeu sunt foarte puțini, un preot adevărat se hrănește spiritual, mănâncă ce ii dă Dumnezeu și este mulțumit că poate muri sărac. Înaintând în viață am cam uitat de Dumnezeu, mă văitam prea mult, tot timpul eram nemulțumit, până într-o zi... când am simțit că m-am născut a doua oară. În urma unui accident din care trebuia să mor, am scăpat, este drept cam șifonat, dar am scăpat, am simțit în aceea zi cu adevărat puterea lui Dumnezeu, este greu de explicat în cuvinte. De atunci m-am gândit foarte serios că trebuie să îmi creez o relație cu Dumnezeu, fără intermediari, fără spovedanie în fața unui om, ci doar cu regrete sincere pentru că am păcătuit, fără să "rup" ușile bisericilor, dar în schimb făcându-mi o biserică în suflet, încercând să ajut suflete fără să cer nimic în schimb, să ofer o bucată de pâine fără să mă gândesc la o persoană moartă, să închid ochii și să mă rog cu cuvintele mele, fără să citesc din cărți care poate nu le înțeleg. Nu mai aparțin niciunui cult, dar le respect pe toate, le vizitez pe toate fără niciun fel de îndoială, sunt oameni care au interpretat biblia diferit unui de alții, Dumnezeu este unui și același, indiferent de câte culte sunt pe pământ, în fața Lui suntem egali. Ce este mai grav este atunci când încerci să îți exploatezi proprii enoriași pentru a-ți face avere și asta am observat-o în aproape toate cultele...