Observă la timpul potrivit... 

de Florina Vitiuc Caraivan 

Repetativul îndemn " Haideți de sărbători să fim mai buni" mi-a adus aminte de o întâmplare...
Un domn într-un scaun cu rotile era adus în fiecare zi în fața unei biserici catolice din Timișoara,  pentru că era în drumul meu aveam ocazia să-l văd zilnic...m-am împrietenit cu el pentru că aveam aceeași preferință culinară" Pleșcăvița bănățeană" așa am aflat și povestea lui...Era un domn inteligent, citit, cu un vocabular elevat...și ce era fain, în schimbul pleșcăviței îmi împrumuta parte din "comoara lui" ( cărți) cum voia el să spună, ca nu cumva să aibă vreo datorie la mine...L-am întrebat de ce stă acolo... După accidentul unde și-a pierdut picioarele a căutat pe cineva să se îngrijească de el donându-i casa, bunul ce i-a rămas de pe urma suferinței soției sale... casa și cărțile... Cei " de bună credință" l-au ușurat de casă, iar acum a rămas doar cu cărțile... Nu l-am întrebat niciodată unde locuiește, dar am văzut un tânăr cu o mașină care îl aducea în fiecare zi în locul acela.
Îmi aduc aminte că în preajma sărbătorilor el era cel mai câștigat...Ne mâncam amândoi pleșcăvița cu câteva zile înainte de Crăciun, iar de noi se apropie o doamnă superbă cu un tip cu două sacoșe mari în mână...
-Bună ziua! Nu am știut că v-ați înmulțit, vă știam doar pe dvs că stați în acest loc.( se adresează ea domnului pe mine ignorându-mă complet). Am ceva pentru dvs, aici aveți o haină dintr-o lână de calitate de la soțul meu care a decedat "Dumnezeu să-l ierte" mănuși, fular și o căciulă de calitate.
-Mulțumesc doamnă, dar refuz!
-Cum poți să refuzi ceva de calitate?
-Păi tocmai că sunt de calitate nu pot să accept...vedeți calitatea mea este inferioară, iar eu nu mă pot acomoda cu ceva superior...
-Sărac și cu fitze! Spuse doamna, și a plecat.
Ceva m-a ținut pe loc, voiam să-l întreb de ce a refuzat pentru că era îmbrăcat foarte modest...
-Îmi permiteți o întrebare?
-Te rog!  Deși știu că vrei să mă întrebi... De ce am refuzat pomenile doamnei?
-Da!
-Pentru că doamna aceasta frecventează această biserică și întotdeauna m-a ignorat până acum... Mi-a fost frig și în alte zile, nu doar acum în preajma sărbătorilor. Tu de cât timp mă știi?
-De un an și jumătate, dar doar de câteva luni am făcut cunoștință...
-Ei, eu stau de 2 ani la ușa acestei biserici, preotul s-a îndurat și mă lasă să stau aici înăuntru în ușa biserici , iarna să nu îngheț de tot și vara să nu leșin de căldură... Se îndură trecătorii de mine, mai mult decât enoriașii...preotul bisericii dimineața mă aduce și seara mă ia de aici...